Ascund americanii extratereștri în Baza Dulce?

Baza Dulce a captivat imaginația generațiilor întregi de pasionați de OZN-uri, care susțin că această facilitate subterană secretă găzduiește experimente medicale dubioase, reptilieni și tehnologie avansată. Teoriile conspirației asociate cu această locație misterioasă au fost răspândite de către Paul Bennewitz, un electrician convins că intercepta comunicații electronice de la nave extraterestre.

Zvonurile responsabile pentru un mit celebru

Dulce este un orășel din Rezervația Apașă Jicarilla, într-o zonă izolată din nord-vestul statului New Mexico. Zvonurile despre OZN-uri și extratereștri în zona Dulce au început să se răspândească la mijlocul anilor ‘70, pe măsură ce diverse aeronave neidentificate erau observate zburând în împrejurimi.

Paul Bennewitz, fizician și antreprenor, a început să observe activități ciudate pe cer, în zona Archuleta Mesa, lângă Dulce. Bennewitz susținea că a interceptat semnale extraterestre și că a văzut OZN-uri. Propriile cercetări l-au făcut să creadă că sub stâncă există o bază extraterestră subterană.

Și locuitorii din Dulce susțineau că au văzut OZN-uri, lumini ciudate în mișcare pe cer și alte viziuni inexplicabile în zonă. Ba mai mult, spuneau că vaci mutilate în urma unor intervenții chirurgicale cădeau din cer pur și simplu.

Tehnologie avansată și hibrizi umano-extratereștri

În anii ‘80 și ‘90, ufologii și pasionații de OZN-uri ajunseseră deja să creadă că zona Dulce ascundea o bază subterană populată de oameni și extratereștri care colaborau. Se presupune că extratereștrii și guvernul SUA au făcut o înțelegere prin care tehnologia extraterestră să fie pusă la dispoziția guvernului. În schimb, extratereștrii au obținut permisiunea de a desfășura un program de reproducere între ei și oameni. Ce a atras atenția în acest caz a fost un incident straniu în urma căruia 66 de oameni au murit.

În volumul “Farfurii zburătoare, spioni și țăcăniți”, autorul Adam Gorightly investighează celebrul mit al Bazei Dulce, pentru a separa adevărul de ficțiune: “Conform legendei, un grup de paznici de la baza Dulce au fost indignați de programul de reproducere și au hotărât să se revolte împotriva stăpânilor extratereștri, ceea ce a dus la masacrarea a șaizeci și șase de muncitori în timpul unui schimb de focuri. Unul dintre paznici, pe nume Thomas Castello, a reușit să scape din carnagiu, luând cu el fotografii, documente și alte dovezi care ar fi dat în vileag, pare-se, ceea ce se întâmpla în Dulce. Se spune că acesta, înainte de a dispărea pentru totdeauna, a transmis aceste informații mai multor cercetători ai OZN-urilor, iar aceste dezvăluiri au apărut mai târziu într-un articol de cinci pagini numit «Documentele Dulce». Din acest punct, legenda s-a extins pentru a cuprinde camere vaste de reproducere, pline de fetuși umano-extratereștri gata să cucerească omenirea. În timp, aceste imagini au pătruns în casele noastre prin intermediul «Dosarele X» și al altor filme și programe de televiziune din anii ´90.”

O teorie larg răspândită sugerează că Baza Dulce este implicată în desfășurarea de experimente umane ilegale și lipsite de etică, în special în domeniul ingineriei genetice. Se crede că aceste experimente urmăresc să creeze o nouă rasă de ființe supraumane sau hibride.

Adepții teoriei conspirației susțin și că Baza Dulce găzduiește tehnologie de ultimă oră, cu mult dincolo de înțelegerea publicului larg. De la arme energetice la dispozitive antigravitaționale, guvernul american este acuzat că folosește baza secretă din Dulce pentru a fabrica noi obiecte cu ajutorul tehnologiei extraterestre avansate.

Dar dovezi există?

Din păcate, nu există dovezi oficiale care să susțină existența unei baze secrete subterane care adăpostește extratereștri sau tehnologie avansată. Dar guvernul american este expert în mușamalizare și manipulare – cu această afirmație ar fi de acord atât conspiraționiștii cât și cei cu un spirit fin de observație. Așadar, care sunt dovezile pe care se bazează mitul Bazei Dulce?

Un whistleblower pe nume Tom Castello a susținut că a lucrat ca paznic la Baza Dulce. Înainte de a dispărea complet din peisaj, Castello a dezvăluit informații șocante despre activitățile extraterestre, experimentele secrete și mușamalizările guvernamentale desfășurate la Baza Dulce.

“În 1979, potrivit legendei, câțiva muncitori nemulțumiți de la Baza Dulce au format o alianță cu un grup de extratereștri determinați să elibereze prizonierii umani de acolo, care erau supuși la experimente medicale îngrozitoare. Ca răspuns, reptilienii aflați la conducere și-au alertat co-conspiratorii umani, care au trimis o echipă Delta Force pentru a se ocupa de rebeli. Când totul s-a terminat, opoziția era complet decimată – cu excepția câtorva agenți de securitate din grup care aveau arme cu flash-uri, unul dintre aceștia fiind marele și regretatul Tom Castello.(…)

Unul dintre cele mai stranii exemple de «dovezi» ale Bazei Dulce a fost o fotografie pe care ar fi făcut-o Tom Castello cuvelor cu experimente genetice de la Nivelul 6, Tal Levesque diseminând o copie a acesteia la începutul anilor ´90. Dacă vei căuta pe internet «laboratoarele Bazei Dulce», vei găsi o fotografie alb-negru destul de neclară cu numele «TAL» scris într-un font SF cu aspect retro-futurist în colțul din dreapta jos. Imaginea în sine seamănă cu un laborator de metamfetamină de lux. Conform lui Bill Hamilton în Cosmic Top Secret: 

«Nivelul 6 [din Baza Dulce] este numit în privat Sala de coșmar. Conține laboratoare de genetică, unde se fac experimente pe pești, foci, păsări și șoareci, care sunt modificați semnificativ față de forma lor originală. Există oameni cu mai multe brațe și mai multe picioare și câteva cuști (și cuve) cu creaturi umanoide asemănătoare liliecilor, înalte de până la 2,5 metri…

Atunci când [Castello] a văzut oamenii în cuști de la Nivelul 7 al facilității Dulce, lucrurile au ajuns la apogeu pentru el. Rând după rând, mii de oameni, de rămășițe umane și de embrioni de umanoizi erau ținute în depozite frigorifice. El spune: «Am văzut deseori oameni în cuști, de obicei amețiți sau drogați, dar uneori plângeau sau implorau după ajutor. Ni s-a spus că erau nebuni de legat și că erau implicați în teste cu medicamente de mare risc pentru a vindeca nebunia. Ni s-a spus să nu le vorbim niciodată. La început, am crezut această poveste. În cele din urmă, în 1978 un mic grup de muncitori a descoperit adevărul. Așa au început războaiele Dulce.»

Printre cei o jumătate de duzină de cercetători care ar fi primit aceste materiale despre Baza Dulce, Cherry Hinkle a fost unică, în sensul că Tom Castello i-a oferit (se presupune) documentele originale. Acest Sfânt Graal al Bazei Dulce, potrivit lui Hinkle, este ascuns acum într-o cutie sigilată, fără oxigen, îngropată în vârful unui munte izolat din Arizona – cunoscut sub numele de Muntele Capcana Morții – al cărei conținut include 27 de fotografii 8×10 și înregistrări video cu extratereștri cenușii, memorii de calculatoare, cuști, cuve bolborositoare și diverse imagini cu infama Sală de coșmar. Ca să nu mai vorbim despre arma cu flash-uri al lui Tom Castello – care poate să leviteze, să vaporizeze și să provoace o stare de moarte temporară!” – fragment din “Farfurii zburătoare, spioni și țăcăniți” (2023) de Adam Gorightly.

Proiectul Gasbuggy: contaminare nucleară și mușamalizare

Proiectul Gasbuggy a fost un experiment de stimulare nucleară realizat de

Atomic Energy Commission (AEC) în 1967. Scopul proiectului a fost să exploreze potențialul de utilizare a exploziilor nucleare pentru a crește producția de gaze naturale din formațiunile subterane. Proiectul Gasbuggy a avut loc într-o zona rurală din nordul New Mexico, la aproximativ 89 de kilometri est de Farmington, în bazinul San Juan. Locația a fost aleasă datorită rezervelor sale vaste de gaze naturale și a zonei relativ izolate.

În timpul Războiului Rece, americanii făceau o mulțime de experimente, fără a da socoteală nimănui. Astfel, o minte luminată din SUA s-a gândit că producția de gaze naturale ar putea crește în urma unei explozii nucleare. În timp ce AEC a susținut că explozia nucleară subterană ar fi sigură și nu va contamina sursele de apă potabilă, localnicii și ecologiștii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la riscuri. Au existat temeri că explozia nucleară ar putea elibera materiale radioactive sau ar putea contamina sursele de apă din apropiere.

Rezultatele Proiectului Gasbuggy au fost oarecum mixte. În timp ce producția de gaze naturale a crescut după detonare, gazul a fost considerat nepotrivit pentru utilizare comercială din cauza nivelurilor ridicate de radioactivitate. Utilizarea exploziilor nucleare pentru stimularea gazelor a fost ulterior abandonată, iar fezabilitatea tehnică a proiectului s-a dovedit a fi limitată.

“Oricât de sexy ar suna farfuriile zburătoare sau cultele satanice, poate că misterul din jurul mutilărilor de vite (și al Bazei Dulce) are mai mult de-a face cu o anumită detonare nucleară subterană cunoscută sub numele de Proiectul Gasbuggy, care a avut loc în 1967, la 34 de kilometri sud-vest de Dulce. Parte a «Proiectului Plowshare» al Comisiei pentru Energie Atomică, destinat utilizării pașnice a bombelor nucleare, Gasbuggy a fost conceput pentru a elibera rezervele de gaze naturale din mediul subteran – în esență, o primă încercare de fracturare hidraulică. La final, explozia a creat o cavitate imensă, de 24 de metri lățime și 102 metri adâncime, plină de gaz radioactiv care a devenit inutilizabil și potențial fatal, pe măsură ce a fost dispersat în mediul înconjurător. Conspiraționiștii susțin că Gasbuggy a fost proiectat intenționat pentru a crea o cavitate subterană și pentru a facilita excavarea și construcția clandestină a bazei subterane Dulce.

O teorie care se potrivește cu Proiectul Gasbuggy sugerează că o anumită agenție a mutilat vite ca metodă de măsurare a radiațiilor în zona Dulce. În acest sens, vacile ar reprezenta subiecții perfecți pentru teste: ținte prostănace, docile, lente, care nu pot povesti mai departe ce se petrece. Toate acestea duc cu gândul (în opinia umilului vostru autor) la o operațiune psihologică sofisticată orchestrată pentru a ascunde adevărul despre ceea ce se întâmpla de fapt, iar apoi de a disemina aceste zvonuri cu ajutorul comunității de cercetare a OZN-urilor și de a urmări cum acestea se răspândesc asemenea unor ciuperci halucinogene care răsar din balegi. În deceniul de după Proiectul Gasbuggy au apărut rapoarte despre scurgeri de radiații în Rezervația Apașă Jicarilla, care se pare că au contribuit la creșterea ratei de incidență a cancerului în Dulce și în împrejurimi.” – fragment din “Farfurii zburătoare, spioni și țăcăniți” (2023) de Adam Gorightly.

Un mit ce susține turismul local

În 2016, președintele Consiliului Legislativ din Jicarilla, Ty Vicenti, a îmbrățișat mitul Bazei Dulce, parțial într-un impuls de stimulare a turismului, astfel că micul oraș din rezervația apașă a găzduit prima conferință locală OZN la hotelul cazino.

Pe măsură ce legenda se intensifică, lupta pentru aflarea adevărului continuă. În volumul său, Adam Gorightly descoperă o adevărată mașinărie de dezinformare ce a condus la nașterea mitului modern numit Baza Dulce. Astfel, isteria OZN-urilor din zona Dulce ar fi oferit guvernului SUA acoperirea perfectă pentru a derula mai multe programe clandestine precum testări de armamente, antrenamente secrete și chiar mușamalizarea contaminării nucleare din cadrul Proiectului Gasbuggy.

Dezvăluiri interesante despre campaniile de dezinformare practicate de guvernul american sunt descrise pe larg în cartea lui Adam Gorightly, “Farfurii zburătoare, spioni și țăcăniți”, apărută recent la editura Dezarticulat, disponibilă la nivel național și în rețeaua de librării Cărturești.