Uncategorized
OZN-uri, delfini, război nuclear și comunism: partidul politic care bate SF-ul
feb.
Vreau să cred scrisă de cercetătorul american A.M Gittlitz mapează biografiile celor mai implicați membri ai mișcării troțkiste sud-americane. Am publicat recent la editura Dezarticulat o traducere de Mugur Butuza a acestei cărți pe care o găsești la reducere în magazinul nostru online.
După apariția Manifestului Comunist în 1848, lucrările lui Karl Marx au inspirat milioane de oameni spre atingerea unei revoluții, dar pentru un grup revoluționar, această revoluție era, de asemenea, interplanetară.
Acest grup era format din adepții lui Juan Posadas, un simpatizant la troțkismului care credea că delfinii fac și ei parte din revoluție, iar un război nuclear ar putea aduce o pace la nivel global de lungă durată. Posadas, argentinian și italian la origini, s-a născut sub numele Homero Romulo Franselli, atribuindu-și pseudonimul revoluționar undeva prin anii ’50.
Marxismul este împărțit într-o serie de așa-numite ”internaționale”, grupări ce lucrează împreună pentru a detrona mecanismul capitalist. Primele două grupări a luat naștere in secolul XIX, ce-a de-a doua ajungând să activeze până în secolul XX. A treia internațională a fost Revoluția Rusă, dar a fost distrusă de Iosif Stalin. Ce-a de-a patra internațională nu era orientată doar împotriva capitalismului, ci și a stalinismului. Atunci când și aceasta și-a găsit sfârșitul, din cauza conflictelor interne, mai multe internaționale s-au format in diaspora.
Multe dintre ele funcționau pe principiile de bază ale comunismului sau socialismului: proletarii dețin mijloacele de producție și statul, terenuri deținute la comun și redistribuirea averilor. Totuși, posadiștii nu erau niște comuniști obișnuiți. David Walters, voluntar la Marxist International Archive și director al bibliotecii Holt Labor, spune ca aceștia erau un ”cult extremist”: ”Erau considerați ciudați și erau ignorați pe de plin de alte ideologii sau internațioanle”.
Totuși, asta nu înseamnă că ceea ce spunea Posadas nu avea parte de un public. El și adepții săi au participat la Revoluția Cubaneză, dar mai târziu au început să răspândescă zvonuri despre moartea lui Che Guevara, cât și teorii conspiraționiste. La vremea aceea Posadas a început să vorbească despre un război nuclear. În cuvintele sale, ” Războiul nuclear va produce un adevărat infern pe Pământ, dar asta nu va sta în calea comunismului. Capitalismul nu se poate apăra de un război nuclear, decât dacă se retrage în caverne și încearcă să distrugă tot ce poate. În contrast, masele vor ieși la suprafață, vor trebui să iasă, fiindcă aceasta este singura modalitate de a supraviețui, de a învinge dușmanul … Aparatul capitalist, forțele de ordine, armata, nu vor fi capabile să reziste … Organizarea imediată a puterii proletariatului va fi necesară”.
În era tensiunilor nucleare dintre Statele Unitate și aliații acestora, și statele afiliate Uniunii Sovietice, această perspectivă nu era atât de neobișnuită pe cât s-ar putea crede, dar Posadas o considera un lucru inevitabil, susținând: ”Această problemă își are rădăcinile într-o nevoie istorică, nu o chestiune de ordinul anilor. Războiul nuclear e inevitabil și va avea parte, atât în timpul cât și după sfârșitul acestuia, de triumful mondial al revoluției socialiste”.
”Ideea de bază este că URSS ar fi câștigat și ar fi fondat un stat planetar al proletarilor cu forța, pe ruine”, spune Walters. ”Această idee dus- la extrem presupune că o lovitură ”preventivă” din partea URSS ar fi făcut posibilă ”victoria” acesteia. Asta era înainte de apariția rachetelor balistice intercontinentale și construirea în masă a armelor nucleare de ordinul megatonelor”. Pe cât de ciudat ar părea, acesta era probabil cel mai puțin bizară idee a posadiștilor.
Potrivit Fortean Times (una dintre cele mai ”normale” reviste despre paranormal, sau cel puțin cu mai mult simț al umorului decât FATE), posadiștii au devenit fascinați de lucrările lui Igor Charkovsky, un cercetător sovietic care se ocupa cu studiul delfinilor. La început, acesta era interesat de modul în care se nasc delfinii, sperând că va putea aplica ceea ce aflase pentru a face nașterea posibilă în spațiul cosmic. Acest interes s-a transformat în ideea că oamenii ar trebui să comunice cu delfinii și alte animale. Apoi OZN-urile au apărut în peisaj.
Posadas era foarte interesat de viața extraterestră, acesta putând fi manifestat, Posadas propunând conceptul de mesaje către inteligența extraterestră, cunoscute ca și METI (Messages to Extraterrestial Intelligence), sau SETI (Search for Extraterrestial Intelligence)activ, unde un grup SETI nu doar caută mesaje, ci și trimite la rândul său semnale ale prezenței umane.
”Viața poate exista și pe alte planete, în alte sisteme solare, galaxii sau universuri”, scrie Posadas. ”Trecerea materiei dintr-un stadiu anorganic în unul organic poatea avea loc într-un mod diferit față de cum se petrece pe Pământ, făcând posibil ca energia să fie folosită într-un mod superior”.
Un scop nobil, perpuat și de Statele Unite și URSS, ambele având programe SETI în timpul Războiului Rece care au colaborat împreună într-o măsură moderată. Totuși, Posadas credea ca orice specii extratereste, suficient de puternice să treacă de ”Marele Filtru”, ar trebui să beneficieze de o formă a sociliasmului. Marele Filtru constă în ideea că oamenii nu au intrat în contact cu civilizații extraterestre din cauza faptului că acestea au fost eradicate de boli, foamete, război sau anihilare nucleară. Posadas considera referitor la ultima categorie că socialismul ar supraviețui războiului nuclear printr-o mare revoltă a populației, atunci supraviețuirea a faptului de a fi avansați din punct de vedere tehnologic însemna că extratereștii trăiau în societăți socialiste.
Posadas a trecut peste teoriile științifice, crezând cu certitudine în teoria extraterestă a OZN-urilor. ”Capitalismul nu are niciun interes față de OZN-uri, nexistând vreun motiv pentru a le cerceta”, scrie acesta în una dintre cele mai cunoscute polemici ale sale. ”Nu există niciun motiv sau interes pentru a cerceta acest domeniu, dat fiind că nu se poate face profit din așa ceva, fiind inutil capitalismului. Totuși, oamenii văd în OZN-uri posibilitatea dezvoltării și progresului. Acest lucru accelerează prăbușirea burgheziei. Toți cei care spun că au văzut extraterești sau OZN-uri, coincid cu faptul că acestă ființe nu le-au provocat teamă și că s-au facut înțelese, fără a folosi o limbă sonoră și arătându-le că nu a intenții ostile față de aceștia”
Cu cât seriozitate a fost această problemă tratată de internaționalele mai mari? Înafară de activitatea inițială din Cuba, nu prea multă. Comportamentul din ce în ce mai instabil al lui Posadas l-a adus împotriva altor lideri, în special atunci când aceste ideologii ezoterice au început să iasă la suprafață. Câțiva posadiști susțin că aceste idei au fost exagerate, pe când alții le-au acceptat cu vehemență.
Câteva grupări există pe mapamond, inclusiv în țara de baștină a lui Posadas, Argentina, precum și una in Regatul Unit și Italia, susține Walters. (Părinții lui Posadas erau imigranți italieni stabiliți în Argentina.) Există câteva facțiuni ale organizației Socialisto-democrate a Americii (DSA) care poartă numele Posadismului, dar niciuna nu ia filozofia lui Posadas prea în serios. Din ce mi-a spus un membru DSA, a fost mai mult un răspuns satiric la conflictele interne din DSA, decât o revelație apărut din eter.
Walters povestește despre prietenul său, Peter Camejo, ajuns în Brazilia pentru o misiune de menținere a păcii. Ce-a de-a patra internațională începuse să se divdă în facțiuni la vremea aceea. Camejo, care lucra pentru Partidul Muncitoresc Socialist, a mers să îl întâlnească pe Posadas în Brazilia. Walters vorbește despre acest eveniment, așa cum i l-a povestit prietenul său: ”Camejo s-a așezat la o masă mare și rotundă, unde a fost servit cu ceai și cafea. Niciunul dintre posadiști nu s-a atins de cafea sau s-a mișcat din loc. Era liniște și totul părea straniu. Când Posadas a intrat în cameră s-a așezat și și-a luat ceașca, apoi toți ceilalți posadiști și-au luat ceștile la unison și au început să bea”.
