O recenzie de Alexandru Ionașcu

Trăim într-un început de secol nu doar al vitezei și al progreselor continue ale tehnologiilor informaționale, dar și într-o epocă în care medicină avansează aproape la fel de rapid, deci nu prea îți mai faci griji în legătură cu apariția unor boli incurabile – așa cum a fost, să zicem, pandemia HIV/SIDA din anii ’80-’90. Sigur, pandemia de Covid-19 a mai redus acest optimism, dar apariția rapidă a unor vaccinuri probabil că nu face să credem din nou că știința modernă poate rezolvă diferitele probleme precum epidemii care apar în existența umană. Dar dacă ai trăi într-o vreme când nu existau antibiotice, nici măcar vreo idee despre agenți patogeni ca virușii, rezultatul fiind că se murea pe capete?

Ei bine, datorită traducerii de Lucia Spînoiu a romanului grafic Una cu pământul de Julia Gfrörer și mulțumită editurii Dezarticulat, acum poți vedea câteva imagini despre cum arăta viața într-un loc și într-un timp afectat de probabil cea mai devastatoare epidemie cunoscută de umanitate – Moartea Neagră. Pandemia de ciumă bubonică de la jumătatea secolului al XIV-lea a ucis jumătate din populația Europei și a grăbit sfârșitul feudalismului, dar acest context istoric nu apare în romanul grafic discutat aici, ci narațiunea imagistică surprinde câteva personaje, centrală fiind Agnès, căreia îi moare copilul de ciumă – prilej cu care putem vedea un desen reprezentând imaginarul medieval: un înger și un schelet cu coroană se luptă pentru viața copilului. Un alt personaj este Giles, a cărui soție este pe moarte și nu crede că suferința este un fel de purificare spirituală, din simplul motiv că nu este ușor să-i vezi pe cei dragi murind, la fel cum lipsa de hrană îl face pe Giles s-o viziteze pe Agnès și cei doi vor face sex. De la Foucault știm că epidemiile de ciumă dezintegrează țesătura socială și obligă autoritățile să urmărească înregimentarea populației și împărțirea orașului în zone cu santinele, ,,inspectori de cartiere’’ care aveau sarcina de-a verifica cine este viu și cine este bolnav, totul ca urmare a carantinei (vezi prelegerile din seria Anormalii în traducerea lui Bogdan Ghiu). Asemenea părți din carantina medievală le putem observa și în acest roman grafic, când un doctor medieval îmbrăcat în cunoscutul costum negru cu masca în formă de cioc, ceea ce ne va arăta că nici doctorii medievală cu o uniformă sinistră nu erau scutiți de crize emoționale în fața morții omniprezente.

Dar narațiunea ne spune că, atunci când te confrunți cu moartea adusă de o pandemie, nu trebuie să ne gândim la vreun ipotetic sfârșit al lumii (tema atâtor religii din Orient, de la dualismul zoroastrian la principalele monoteisme), ci la relațiile care se formează în aceste condiții. Atâta vreme cât există solidaritate, probabil că lumea nu se va sfârși prea curând. Ceea ce ne arată și narațiunea scurtă, al cărei final îl surprinde pe Giles căutând-o pe Agnès – în ultimele patru imagini, acesta o însoțește până acasă. Deși romanul grafic a apărut în 2016, când nimeni nu se gândea la o pandemie precum Covid-19, cu siguranță acum vei lectura diferit un asemenea microroman plasat în vremea celei mai devastatoare pandemii din istoria umanității.

Julia Gfrörer – Una cu pământul, traducere: Lucia Spînoiu, București: Dezarticulat, 2022. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *